Ambasada Chinei din România, o lecție de golănie

Așadar, e ordin pe unitate de la tovarășul Xi Jinping ca ambasadele Chinei să șteargă proveniența chineză a coronavirusului și să facă din el un mândru „cetățean al lumii”.

1) „Identificarea originii noului coronavirus este o problemă științifică complexă” – nu, nu este o „problemă științifică complexă”, este un salt grațios pe scara mutațiilor al unui virus din carnea de liliac, patimă culinară comercializată în condiții horror într-o piață horror din Wuhan, un salt anunțat de altfel de un toptan de studii virusologice (deci, semnalele de alarmă au existat);

2) „Bolile endemice nu au granițe naționale” – ei bine, aici logica scârțâie un pic, nu prea mai este una a dezvinovățirii, ci pare cu un picior în admiterea cu tupeu, indirectă, a unei posibile vinovății, dar una de genul „Da, am dat cu bâta-n baltă, dar nu e ca și când am fi scăpat din greșeală o bombă nucleară deasupra Parisului, e doar o nemernică de pandemie. Ce, primitivilor euroatlantici, nu știați că pandemiile au prezumție de nevinovăție și se bucură de un cec în alb?”

Apoi, în cârjele aceleiași logici golănești, ambasada Chinei ne aduce la cunoștință că pandemia asta ne dovedește „pe deplin că omenirea reprezintă o comunitate umană cu un destin comun”. Ce frumooos! Cum nu-mi dădeam eu seama că, de fapt, coșmarul e o lecție tandră de umanism. Cum probabil și vânătoarea de uiguri este tot o lecție tandră de umanism. Cum probabil și scandalul uriaș legat de recoltarea de organe de la membrii Falun Gong a fost tot o lecție tandră de umanism.

mai mult la  /universul.net/