În 1990, vechile cotidiene comuniste își schimbau părul, dar nu neapărat și năravurile. Scânteia devenise Adevărul, rămânând de stânga, iar Scânteia tineretului fusese rebotezată Tineretul liber care a păstrat o linie de centru. În mare, ziariștii erau cam tot aceiași, numai că schimbaseră puțin macazul, nu prea mult. Cei de la România liberă, o țâră mai libertini, au luat-o la dreapta. S-au privatizat rapid, prin metode diferite. România liberă, stindardul presei antisecuriste din acei ani, și-a păstrat, însă, numele. Și a devenit primul ziar privat din țară. Lucrul acesta se datorează, în principal, unui un singur om: Petre Mihai Băcanu.
, împreună cu colegii săi și Mihai Creangă, inginerul Ștefan Niculescu Maier și tipograful Alexandru Chivoiu au scos un ziar clandestin care se numea, simplu, România. Era un ziar anti-comunist și anti-ceaușist. Au apucat să distribuie un singur număr. „Am avut o tiparniță artizanală, după modelul mașinii de tipărit Boston. Chivoiu, care era maistru-șef al Secției Linotip din Casa Scînteii, ne culegea textele. Ziarul a apucat să fie distribuit doar la câteva persoane. Chivoiu nu mai putea să ajute că mișunau securiștii prin toată Casa Scânteii. Am apelat la Maier, care era specialist în calculatoare, dar și el ne-a spus că putem fi reperați ușor după urmele electronice”, rememorează bătrânul gazetar. Până la urmă Chivoiu le-a adus niște litere de plumb și au tipărit ca pe vremea lui Gutenberg. Ziarul era gata și „conspiraționiștii” aveau nevoie de niște distribuitori fideli „cauzei”. Băcanu se amuză când își aduce aminte ce naivi erau: „Ne gândisem să-l răspândim chiar și din niște baloane meteorologice…”.
