Niciunul dintre ei nu s-a cait vreodata pentru deceniile de scatofagie militanta. I-am cunoscut pe toti trei intr-o viata anterioara. Complexati, cinici, verosi. Scriam la „Amfiteatru”, mult mai rar la „Viata Studenteasca”.

Eram favoritul lui Stelian Motiu. Afinitati elective. Ma urau inca de-atunci pentru relatia de prietenie cu seful lor, nu al meu. Dar si pentru lexicul meu, pentru nonsalanta ironica, pentru ca propuneam, ca stil si ca tematica, altceva.

Cristoiu era ca un popandau la panda. Mic, gras, insidios si invidios.

Stanescu, devenit Rosca prin mariajul cu una din sefele UASCR, facea reportaje din cantine si turna studentii straini (poate si pe cei romani).

Nistorescu era necioplit, obsedat de gaurile imense din cultura sa generala. Niciunul dintre ei nu vorbea vreo limba straina. Erau goarnele uteciste mereu la datorie. Cocosii lui Nicu. As putea continua, dar o voi face cu alt prilej.

Revolutia i-a prins in presa comunista, devotati si entuziasti: Nistorescu la „Flacara”, Ciripoi la „Informatia Bucurestiului”, Cristoiu inscaunat redactor-sef la revista „Teatrul”. Cu viteza luminii, s-au convertit la democratie si la economia de piata. Au pozat in victime, indeosebi informatorul SRS.

S-a dovedit intre timp ca „Jack” Cristoiu fusese sursa „Coroiu”. Am fost o singura data intr-o emisiune a sa in toamna anului 2006, era vedeta la Antena 1. Am mers la rugamintea lui Claudiu Saftoiu, pe atunci consilier prezidential. A fost politicos, era inainte de demascarea trecutului sau de turnator, poza chiar in anti-comunist si anti-securist. A scris un articol, parca in JN, intitulat „Vladimir Tismaneanu in ciorba de pe Dambovita”. Intr-un fel, avea dreptate. Putea spune troaca. Anii au trecut, Cristoiu a coborat si s-a degradat tot mai dezolant.

Baiatul din Vrancea, absolvent de filosofie la Cluj (a fost coleg de an cu Andrei Marga si G. M. Tamas), nu a putut nicicum depasi conditia de sluga. Dedublat, incapabil sa-si reviziteze in chip lucid trecutul, nu are acum decat un scop: banul. E meschin, vulgar si arghirofil. Ce l-o fi apucat pe liderul USR, Dan Barna, sa-l frecventeze pe nefrecventabilul „Jack”, doar el stie.

Dar ipochimenul a fost si ramane personificarea un pseudo-jurnalism crapulos, nociv, malodorant…

Vladimir Tismaneanu

Lasă un răspuns